Acest subcapitol se doreşte a fi o prezentare sintetică a definiţiilor pe care literatura traductologică românească a dat-o diferitelor concepte legate de metode şi tehnici. Unele noţiuni au fost deja discutate în capitolul anterior, altele încă nu.
Furnizăm, şi în acest caz, termenii consacraţi în alte limbi, variantele în limbile engleză, germană şi/sau maghiară.
Traducerea ad hoc sau creaţia discursivă (en. ad hoc formulation; ge. ad hoc-Wiedergabe) este o operaţie a procesului de traducere prin care se stabileşte o echivalenţă lexicală, sintagmatică sau chiar frastică, imprevizibilă în afara dis-cursului (Baconsky et alii, 2005: 42). Traducerea ad hoc înseamnă găsirea unor soluţii de traducere prin identificarea, crearea sau formarea unor lexeme potrivite acelui text.
Amplificarea (en. amplification, expansion; ge. Zieltextausweitung, Amplifi-kation, Erweiterung; ma. bővítés) este „o transpoziţie specială care constă în introducerea unei sintagme nominale sau verbale pentru a traduce o prepoziţie, un pronume sau un adverb interogativ, o locuţiune conjuncţională.” (Lungu-Badea, 2012: 20)
Amplificarea este un procedeu de traducere care constă în utilizarea, în textul ţintă, a unui număr mai mare de cuvinte decât cuprinde textul sursă, pentru a re-formula o idee sau a sublinia sensul unui cuvânt din textul sursă al cărui corespon-dent în limba ţintă nu are aceeaşi autonomie semantică. „Je souris de le voir si vif.”
(J.-P. Sartre, La Nausee) „îmi vine să zâmbesc văzându--l atât de plin de vioiciune.”
(Greaţa, trad. rom. de Alexandru George) (Baconsky et alii, 2005: 19).
Concentrarea (en. concentration; ge. Konzentration; ma. szűkítés) este rezul-tatul unei economii, în limba ţintă, datorat unei corespondenţe care se caracteri-zează printr-un număr de elemente inferior aceluia din limba sursă, de exemplu wall-to-wall carpet – mochetă; 2. long distance call – apel interurban. (Baconsky et alii, 2005: 35)
Concizia (en. concision; ge. Straffung; ma. tömörítés) este rezultat al unei economii „datorat reformulării, în textul ţintă, a unei idei, în mai puţine cuvinte decât numără textul sursă. Ex. — The said land shall be used for agricultural purposes, and shall be used for no other purpose or purposes whatever. Terenurile amintite sunt rezervate doar unor scopuri agricole. Concizia presupune de obicei eliminarea repetiţiilor abuzive, a pleonasmelor sau a altor stângăcii de redactare din textul sursă. Urmărind a fi concişi, nu trebuie să eliminăm însă şi elemente de informaţie din acest text.” (Baconsky et alii, 2005: 37-38)
Diluarea (en. dilution; ge. Dilution) este după Lungu-Badea „Alegerea unui corespondent caracterizat printr-un număr superior de semnificaţii faţă de cel din limba sursă. Diluarea nu este un procedeu de traducere, ci o simplă cores-pondenţă lexicală între un element simplu şi un element compus. Forma diferită a prepoziţiilor în diferite limbi aflate în relaţie de traducere poate duce la nu-meroase diluări.” (Lungu-Badea, 2012: 62) Exemplul oferit de cercetătoarea de la Timişoara provine din traductologia franco-română: Voyez comment le coffre s’ouvre facilement/Priviţi cu câtă uşurinţă se deschide portbagajul.
Diluarea este definită de către Baconsky et alii (2005: 54) drept antonimul concentrării, ea este „Rezultat al unei amplificări, în limba ţintă, legată de exis-tenţa corespondenţei caracterizate printr-un număr de elemente superior aceluia din limba sursă: passengers to and from Paris – călătorii care sosesc de la şi cei care pleacă spre Paris, Clockwise – în sensul acelor unui ceasornic.” (Baconsky et alii, 2005: 54). În acest sens, diluarea este sinonimă cu amplificarea.
Economia (en. economy; ge. Reduktion, Sprachökonomie) este un „Procedeu de traducere care constă în reformularea unui enunţ în limba ţintă, folosind mai puţine cuvinte decât numără textul sursă.” (Baconsky et alii, 2005: 60) După Lungu-Badea, economia în traducere este un procedeu „care ţine de tehnicile de redactare şi constând în redarea concisă, concentrată a unui enunţ din LS, prin mai puţine cuvinte în LŢ. De exemplu: fr. La voiture est hors d’usage, rom.
Maşina e stricată (Lungu-Badea, 2012: 68). Economia este, în această accepţiune, sinonimă cu concizia, implicitarea, diluarea sau chiar transpoziţia.
Expansiunea (en. expansion, amplification; ge. Expansion; ma. bővítés) este un fenomen similar amplificării, care implică o creştere în lungime a textului ţintă, în raport cu textul sursă. „Expansiunea este rezultanta constrângerilor legate de transferul interlingvistic sau a deficienţelor meto dologice ale traducătorului.
Dintre constrângerile care pot produce un efect de expansiune, se pot cita anumite constrângeri de ordin lingvistic (ex.: diluarea) şi de ordin discursiv (ex.: expli-citarea). În exces, expansiunea poate dăuna calităţii şi lizibilităţii traducerilor.”
(Baconsky et alii, 2005: 64)
Expansiunea se produce, de multe ori, prin parafrază, perifrază. Expansiunea, ca şi antonimul său, contragerea, „este o tehnică de obţinere a structurilor sintactice sinonime şi se referă la grupul nominal în ansamblu, incluzând pe lângă substan-tivul propriu-zis, adjective determinanţi prepoziţionali, propoziţii relative, care re-prezintă expansiunea centrului substantival (cartea, din exemplul: Cartea nouă de poveşti pe care am cumpărat-o ieri a fost foarte scumpă).” (Lungu-Badea, 2012: 71)
Incrementarea (en. increment; ge. Inkrementation; ma. szövegközi megje-gyzés) înseamnă inserarea sensului unui termen, referent cultural, substantiv pro-priu în text, nu într-o notă de subsol. Incrementarea „este un procedeu prin care se amplifică numărul, deci cantitatea de cuvinte (explicative), ceea ce duce, ine-vitabil, la modificarea dimensiunii.” (Lungu-Badea, 2012: 84-85) Incrementarea este, bunăoară, o formă specială de glosare intratextuală.
Alte noţiuni şi concepte privind tehnicile de traducere 139 Metonimia (en. metonymy; ma. metonímia) este un mijloc retoric prin care este exprimat un concept cu ajutorul altui concept, între care există o relaţie de tipul cauză-efect, semn pentru obiect; „metonimia (< gr. metonymia „schimbarea numelui”) este o altă formă de deviere a sensului prin asocierea sensurilor şi nu prin asemănarea lor ca în cazul metaforei. Exemple: Washington pentru Statele Unite ale Americii, Le Quai d’Orsay pentru Ministerul Afacerilor Externe, Bercy pentru Ministerul de Finanţe din Franţa.” (Lungu-Badea, 2012: 102)
Naturalizarea (en. domestication, naturalizing strategy, cultural filtering; ge.
Einbürgende Strategie, kulturelle Adaptation, kulturelle Transposition; ma. natu-ralizálás) este o „Tehnică sau strategie de traducere pragmatică prin care tradu-cătorul acordă prioritate fluenţei textului restituit în limba ţintă şi minimalizează particularităţile identitare ale textului sursă, prin adaptarea culturemelor ori a altor mărci culturale la aşteptările cititorului ţintă.” (Lungu-Badea, 2012: 104) Naturalizarea, numită şi domesticare sau autohtonizare înseamnă renunţarea la elementele străine şi substituirea lor prin lexeme luate din cultura ţintă; ea se opune exotizării, înstrăinării sau traducerii alienante (foreignizing translation), care înseamnă introducerea în textul ţintă a lexemelor specifice culturii sursă, pentru a păstra impresia de străin sau diferit.
Nota de traducere (en. translator’s note; ge. Anmerkung der Übersetzers; ma.
fordító megjegyzése) se referă la acele informaţii adăugate de traducător în textul ţintă „cu scopul de a furniza un supliment informatic, considerat indispensabil pentru o bună receptare, înţelegere a textului sursă. De obicei notele de traducere marchează limitele traducerii şi se referă la cuvinte catalogate ca intraductibile sau la realităţi socioculturale ale civilizaţiei limbii sursă. […] Ea legitimează apa-riţia, în metatext, a vocii traducătorului, permite cititorului să facă distincţie între spusele autorului şi precizările suplimentare ale traducătorului. Totuşi, prezintă inconvenientul fragmentării lecturii. Există mai multe tipuri de note ale traducă-torului şi note de traducere.” (Lungu-Badea, 2012: 106-107)
Lungu-Badea identifică, urmând modelul propus de Jean Delisle, cincispre-zece tipuri de note: 1. nota signalectică (clasică şi convenţională: „în franceză în TS. (N.d.T.)”); 2. nota intraductibilităţii („joc de cuvinte intraductibil (N.d.T.)”);
3. nota lingvistică, cu comentarii de ordin lingvistic; 4. nota de traducere care cunoaşte mai multe subtipuri sau forme de manifestare: de la retraducere la tra-ducerea prin intermediar; 5. nota explicativă conţine explicitări de sens, de sigle, acronime, echivalări ale unităţilor de măsură; 6. nota-definiţie sau parafraza unui termen netradus; 7. nota analogică care stabileşte asemănări între realităţile sur-să şi ţintă; 8. nota pedagogică este utilizată mai ales în ediţiile bilingve; 9. nota enciclopedică, mai mult sau mai puţin extinsă, asemănătoare cu 10. nota erudită al cărei conţinut este hiperspecializat; 11. prin nota-comentariu traducătorul ia atitudine faţă de autorul tradus prin comentarii; 12. nota intratextuală, prin care se sugerează cititorului-ţintă să consulte sau să revadă o altă parte a lucrării;
13. nota militantă cu finalităţi de promovare ideologică; 14. nota-rezumat care
cuprinde o traducere rezumat a unui pasaj, în opoziţie cu 15. nota explicitantă în care traducătorul explică unele aspecte legate de modul de gândire sau mentali-tatea autorului (Lungu-Badea, 2012: 106-107).
Nota traducătorului este definită de către Baconsky et alii (2005) ca fiind o remarcă pe care traducătorul o adaugă textului tradus cu scopul de a furniza ci-titorului o informaţie utilă. „Notele acestea, situate în general în josul paginii, au în mod obişnuit un caracter didactic şi fac dovada limitelor traducerii. Ele vizează adeseori enunţuri sau fapte de cultură şi de civilizaţie socotite intraductibile, ori bănuite a nu fi cunoscute de către destinatarii traducerii. Unele sunt menite să justifice opţiunea traducătorului, altele semnalează diverse particularităţi ale textului sursă. Genul acesta de note este folosit mai frecvent în operele literare sau în traducerile biblice, decât în textele pragmatice, unde predomină explicaţiile, de obicei scurte, date între paranteze. […] Unii critici le consideră o soluţie comodă, jenantă chiar, pentru traducător, probându-i într-un fel eşecul. Dându-le replica, am socoti mai curând că sunt semnul probităţii intelectuale şi al conştiinţei pro-fesionale, proprii: traducătorului atent cu destinatarii săi şi dornic să sporească lizibilitatea textului ţintă.” (Baconsky et alii, 2005: 98)
Negativizarea (en. negative translation; ge. Verneinung des Gegenteils; ma.
negatív fordítás) înseamnă traducerea unei forme afirmative sau pozitive prin-tr-o formulare negativă, ea este „întrebuinţarea idiomatică, în textul ţintă, a unei forme negative ce corespunde, în textul sursă, unei forme afirmative. Ex. – 1. (în telefonie) Hold the line, please. Nu închideţi vă rog. 2. Remember to lock the door.
Nu uita să încui uşa. Potrivit unor studii statistice privind frecvenţa fenomenu-lui, textele franceze, de exemplu, ar cuprinde un număr mai mare de construcţii negative decât celei englezeşti.” (Baconsky et alii, 2005: 94) Trebuie să precizăm că negativizarea este o formă a modulării.
Nominalizarea (en. nominalization; ge. Nominalisierung; ma. főnevesítés) este traducerea unei sintagme verbale, adjectivale sau de alt tip printr-un sub-stantiv sau grup nominal. Ea este o schimbare de ordin gramatical, o formă a transpoziţiei. Nominalizarea este definită ca „un tip special de transpoziţie care constă în substantivizarea altor categorii gramaticale prin traducere.” (Lungu-Badea, 2012: 105)
Parafraza (en. paraphrase; ge. Paraphrase; ma. parafrázis), sinonim parţial cu supratraducerea, este definită drept greşeală dar şi procedeu de traducere. Ea este definită drept „o strategie de traducere mediană, situată între metafrază şi imitaţie, nici prea servilă, nici prea liberă. [Este] Procedeu de traducere directă, subclasă a traducerii literale, constând în traducerea fiecărui cuvânt din TS prin corespondentul său lexical. Traducerea literală se poate realiza prin mai multe tipuri de parafraze: parafraza literală simplă, parafraza directă prin permutare (rom. Amănunte nu am voie să dau, fr. Je n’ai pas le droit de donner des details) şi parafraza care presupune reorganizarea schemei actanţiale (rom. Lui George nu îi plăcea berea, fr. Georges n’aimait pas la biere).” (Lungu-Badea, 2012: 111)
Alte noţiuni şi concepte privind tehnicile de traducere 141 Prin utilizarea parafrazei, textul ţintă se extinde mult faţă de textul sursă.
„Procedeul se justifică atunci când nu se găseşte un echivalent în limba ţintă, când nu se poate folosi un neologism.” (Lungu-Badea, 2012: 111)
Parafraza poate fi şi o greşeală de traducere care rezultă dintr-o deficienţă me-todologică şi constă în traducerea unui segment din textul sursă printr-un enunţ inutil lungit. „Parafraza poate consta în unele adaosuri ori în întrebuinţarea abuzivă de cuvinte şi de perifraze care încarcă inutil textul ţintă.” (Baconsky et alii, 2005:
101) Ca greşeală de traducere, parafraza rezultă din folosirea abuzivă a perifrazelor, adăugărilor care încarcă textul ţintă (vezi capitolul dedicat greşelilor de traducere).
Perifraza (en. periphrasis; ge. Periphrase; ma. perifrázis) este traducerea unui cuvânt prin mai multe cuvinte sau printr-un grup de cuvinte. Perifraza este si-nonimă cu amplificarea sau este definită ca fiind „rezultatul unei amplificări ce rezidă în înlocuirea unui cuvânt din textul sursă printr-un grup de cuvinte sau printr-o expresie cu sens echivalent, în textul ţintă. Ex. într-un text în limba en-gleză în care apare de mai multe ori cuvântul oil, traducătorul va putea înlocui;
pentru a evita o repetare abuzivă, cuvântul petrol, fie cu sinonimul ţiţei, fie prin perifraze precum sursă de energie ori aur negru. Această amplificare poate fi dictată de unele constrângeri legate de sens (conotaţiile pot fi sau nu păstrate), de desfăşurarea discursului (evitând repetiţia) sau de dorinţa de a produce un efect stilistic. Dacă se recurge la perifrază, trebuie evitat orice adaos de elemente de informaţie care lipsesc din textul sursă. În lexicografie, definiţia este socotită o formă de perifrază.” (Baconsky et alii, 2005: 101)
Perifraza înseamnă înlocuirea unui cuvânt printr-un grup de cuvinte cu sens identic, ea fiind „un procedeu de traducere constând în reformularea unei idei din TS în LŢ, cu ajutorul mai multor cuvinte, alegere determinată de constrângeri impuse de sens (conotaţii/repetiţii de respectat/evitat).” (Lungu-Badea, 2012: 113)
Permutarea (en. interchange; ge. Chassé-croisé; ma. permutálás) este un un procedeu de traducere care constă „în a schimba între ele sensurile a două unităţi lexicale, operând o conversie. Ex. The burglars forced their way into the building.
– Hoţii au pătruns în imobil prin efracţie. (Baconsky et alii, 2005: 103)
Sinecdoca (en. synecdoche; ge. Synekdoche; ma. szinekdoché) este un caz special de metonimie, (< gr. synekdokhoma, „a înţelege în acelaşi timp, totodată”, exprima-rea unui concept cu ajutorul altui concept cu care se află în relaţie de cauză-efect, loc pentru produs, operă sau creaţie pentru autor etc.), ea este definită ca o „figură retorică prin care se conferă o semnificaţie particulară unui cuvânt (care, în sensul propriu, poate avea o accepţie mai generală sau mai restrânsă). Dacă în cazul metoni-miei este folosit un cuvânt pentru un altul, în cazul sinecdocei, se foloseşte întregul pentru parte şi invers. În traducere, sinecdoca este frecvent folosită şi poate constitui o modalitate de deviere a sensului prin asociere. De exemplu: RATT este în grevă unde numele instituţiei este folosit pentru lucrătorii ei.” (Lungu-Badea, 2012: 131-132)
Traducerea literală (en. literal translation; ge. wörtliche Übersetzung; ma. szós-zerinti fordítás) are mai multe accepţiuni, ea este definită ca un modus operandi
în traducere, o metodă de traducere, dar şi rezultatul acestei metode. Traducerea literală este, prin urmare, acea metodă sau strategie de traducere care constă în al-cătuirea, prin traducere, a unui text ţintă care respectă particularităţile şi cerinţele formale ale textului sursă, respectând cu prisosinţă normele gramaticale ale limbii ţintă. „Conceptul de literalitate se aplică, deopotrivă, sensului şi formei unui text.
Într-o traducere literară sau biblică, traducătorul poate opta pentru evocarea cât mai fidelă a modelului original; în acest scop, el multiplică în mod deliberat licenţele lexicale sau sintactice, elaborând o traducere literală mimetică, dar nu idiomatică.
Într-o traducere literală, traducătorul preferă să dea întâietate sentimentului de înstrăinare şi să reexprime textul sursă într-o formă cât mai apropiată de cea ori-ginală. El recurge din plin la împrumuturi lexicale şi sintactice şi nu caută soluţii de adaptare a faptelor de cultură şi de civilizaţie din textul sursă. Ex. În traducerea unui roman american, un traducător care aplică o strategie de traducere literală va reda high school prin high school şi nu prin liceu, colegiu, şcoală polivalentă (Quebec), cum ar face-o, fără îndoială, un traducător ciblist, dornic să propună o tra-ducere transparentă. Expresia tratra-ducere lingvistică, folosită cu sensul de tratra-ducere literală, trebuie evitată, ea riscând să fie înţeleasă greşit, în acest caz, ca o traducere recomandată de lingvişti. Trebuie evitată de asemenea confuzia dintre traducerea literală şi traducerea cuvânt cu cuvânt. O traducere literală nu este în mod necesar o traducere mot â mot, nici o traducere-calc.” (Baconsky et alii, 2005: 141-143)
Traducerea literală sau cuvânt cu cuvânt este transferul direct al unui text în limba sursă într-un text ţintă adecvat din punct de vedere gramatical şi idiomatic, în care sarcina traducătorilor se limitează la respectarea servituţilor lingvistice ale limbii ţintă, arată Vinay şi Darbelnet (2004: 86). În principiu, o traducere literală este o soluţie unică, reversibilă şi completă. Este cel mai frecvent utilizată în cazul în care se traduce între două limbi din aceeaşi familie (de exemplu, între franceză şi italiană), şi cu atât mai mult când ele împart aceeaşi cultură.
Transcodarea sau transcodajul (en. transcoding, transference; ge. Trans-kodierung; ma. transzfer, átváltás) este o operaţie care constă în „stabilirea cores-pondenţelor dintre două limbi, fie la nivel lexical, fie la nivel de frază izolată.
Acest procedeu se aplică în cazul numelor proprii, […], al numerelor, valorilor aritmetice în general. Se mai numeşte şi traducere de gradul zero. Ex. fr. Claude Fremont, rom. Claude Fremont.” (Lungu-Badea, 2012: 171) Transcodajul este o
„Operaţie care constă în stabilirea corespondenţelor între două limbi, în plan lexical sau frazeologic.” (Baconsky et alii, 2005: 147)
Transcodarea sau transcodajul se aplică frecvent în cazul siglelor: transcodarea va fi urmată de traducerea vocabulelor desemnate (CFDT, la Confederation Francaise Democratique du Travail rămâne CFDT, Confederaţia Franceză Democratică a Muncii, nu va deveni CFDM). Siglele sunt transcodate în traducerea în română, dar se are în vedere limba sursă în care a fost creată sigla: se va transcoda NATO, HIV, după varianta engleză şi nu după franţuzescul OTAN, VIH (Lungu-Badea, 2012: 171).