În vederea obţinerii mai multor informaţii documentare, dar şi pentru o curăţire mai adecvată, a fost desfăcută hârtia învelitoare. După această procedură, fi ligranul şi liniile de apă au devenit mai vizibile (foto 6), şi a fost descoperit încă un fragment cu textul „... Udvarhely városában magának házas társ[...] Bálint Mihálynak [...]kalárát ...”.
Cercetarea şi interpretarea informaţiilor şi inscrip-ţiilor dovedeşte că, la un moment dat, în secolul al 18-lea, obiectul a aparţinut Ordinului Franciscan, respectiv Mănăstirii Franciscane din Odorheiu-Secuiesc (foto 7).
Descrierea procedeelor tehnologice şi a stării de conservare
Suportul piesei este hârtia manuală7, o multiplicare a gra-vurii, cu cerneală de tipar de culori diferite. Este cunoscut faptul că, hârtia manuală are o rezistenţă mai bună la con-diţiile necorespunzătoare de microclimat (UR, T, lumină), totuşi, mai ales în zonele marginale s-au observat deterio-rări fi zice, chimice şi biologice.
Pe marginile hârtiei au fost observate pete de mucegai şi halouri, datorate condiţiilor nefavorabile de păstrare şi înfi ltrării apei. Sub infl uenţa umidităţii ridicate, microor-ganismele (mucegaiuri, bacterii) încep să se dezvolte, şi, încet- încet, distrug structura fi brelor de celuloză, materie care, altfel, din punct de vedere chimic este stabilă, având moleculă lungă. În urma acţiunii UR crescute, lanţurile moleculelor de celuloză se pot rupe, cauzând scăderea gradului de polimerizare, ceea ce determină şi scăderea stabilităţii. Petele mai închise, din partea inferioară a pie-sei, provocate, probabil, de sporii de mucegai produc din păcate, degradări ireversibile, care, de multe ori, nu pot fi eliminate nici cu ajutorul tratamentului umed (foto 8).
Materialul textil (mătasea naturală), foarte sensibil la fac-torii de mediu necorespunzători, s-a decolorat uşor, pro-babil din cauza luminii excesive. Totuşi, putem spune că piesa se găsea într-o stare de conservare acceptabilă.
Investigaţiile şi analize biologice şi chimice
Inainte de tratamentele de conservare şi restaurare, pentru diagnosticare, este necesară efectuarea investigaţiilor spe-cifi ce. Laboratorul nostru nu este sufi cient de bine dotat, de aceea, analizele biologice şi chimice au fost realizate de specialişti în domeniu din alte instituţii.
Analize biologice
Determinarea fungilor s-a efectuat prin metode clasice microbiologice. Probele au fost însămânţate pe mediu nutritiv Czapek-Dox, şi incubate la 30 ºC, timp de o
săp-7 Până la sfârşitul secolului al 18-lea au existat numai hârtii în coli, pro-duse manual. Este cunoscut că, hârtia reprezintă o îmbinare de fi bre ve-getale subţiri, mai întîi măcinate, apoi împletite într-o masă compactă, primind forma unor foi mai groase sau mai subţiri, de forme şi culoare diferite. O premisă pentru calitatea hârtiei este felul şi cantitatea fi brelor obţinute din materiile prime prelucrate.
tămână. Pe suprafaţa mediului nutritiv, s-a constatat lipsa formării coloniilor de fungi, ceea ce poate însemna lipsa fungilor activi în probă, însă nu înseamnă cu necesitate inexistenţa acestora.
Analiza compoziţiei hârtiei
Analiza s-a efectuat cu metoda colorării cu Graff C, iar fi brele au fost examinate cu microscop optic Novex, la măriri de 100× şi 40×.8 În urma consultării buletinelor de analiză, s-a stabilit că la fabricarea hârtiei s-au folosit fi -bre de plante (foto 9–10).
Măsurarea acidităţii hârtiei
Aciditatea duce la îmbrunirea hârtiei, la pierderea fl exi-bilităţii acesteia, etc. Acizii exercită o acţiune hidroliti-că asupra celulozei, şi, în consecinţă, scurtează lanţul ei molecular. Măsurarea pH-ului s-a efectuat cu pH-metru digital portabil, de tip „ Hanna.”9 Prima etapă a constituit-o calibrarea aparatului cu trei etalconstituit-oane: 7,01:,4,04:,10,01 (foto 11). Hârtia preluată pentru examinare a fost măsura-tă cu balanţa digitală numimăsura-tă „Mettler Toledo,” care a in-dicat 0,004 gr (foto 12). Totodată, hârtia a fost udată cu apă distilată (6,5–7), iar valorile de pH au fost citite după aplicarea unui electrod de suprafaţa acesteia. Din fericire, mediul ambiant nu a atacat în mod negativ pH-ul hârtiei.
Restaurarea propriu-zisă
După documentarea amănunţită, descrierea, fotografi erea şi realizarea investigaţiilor ştiinţifi ce, au urmat tratamente de dezinfectare, etapele procedeelor de curăţire (uscate şi umede), completarea lipsurilor, întărirea marginilor, etc.
Din punct de vedere al conservării preventive, s-a con-statat necesitatea dezinfectării, care a fost realizată cu aju-torul unui tampon îmbibat în soluţia fungicidă Preventol CMK (paraclor-metacrezol),10 0,5–1% în alcool etilic.
Curăţirea prin metode uscate este necesară pentru a înlătura impurităţile, care s-ar putea fi xa pe hârtie. Tra-tamentul mecanic s-a efectuat prin tehnica desprăfuirii, cu ajutorul unei pensule moi şi a unei radiere speciale (foto13). În urma acestei operaţii, de pe suprafaţa hârti-ei au fost îndepărtate multe depozite de murdărie şi pete.
O curăţire specială s-a realizat prin tamponare cu vată îm-bibată în apă distilată. Acest tratament a fost repetat până când tamponul de vată a rămas alb, curat (foto 14).
Manuscrisul, desfăcut în prealabil de pe versoul pie-sei, a fost curăţat în apă călduţă cu un detergent neionic.11
8 Mulţumesc lectorului universitar al Universităţii „Sapientia” din Tran-silvania, dr. Mara Gyöngyvér, pentru efectuarea analizelor de laborator.
9 Mulţumesc chimistului Nagy Erzsébet pentru realizarea măsurării şi determinării pH-ul hârtiei.
10 Paraclor-metacrezolul este un fungicid şi insecticid, se dizolvă bine în solvenţi organici, se foloseşte la concentraţii de 0,03–0,05%.
11 Detergent neionic, se dizolvă în apă, are proprietăţi de umezire şi efect de spălare foarte bune.
Metoda este necesară pentru îndepărtarea impurităţilor de pe hârtie, pentru corectarea pH-ului şi pentru revitalizarea hârtiei, prin rearanjarea fi zică a fi brelor de celuloză (foto 15). Consolidarea prin reîncleiere are drept scop înlocui-rea cleiurilor originale, pierdute din hârtie în timpul spălă-rii, sau consumate de ciuperci, ca hrană. Reîncleierea prin pensulare s-a făcut cu adezivul Glutofi x 600 (metil-celu-loză) 2%12 Următoarea etapă a fost presarea cu ajutorul presei de legătorie, pentru înlăturarea deformării.
Lipsurile şi sfâşierile marginale ale hârtiei au fost completate cu hârtie japoneză. Hârtia japoneză folosită are o textură bună, prin tonuri şi grosime, fi ind asemănă-toare cu cea a documentului (foto 16). Etapa de consoli-dare a suportului, întregirea, completarea „la dublu” s-au realizat cu ajutorul mesei de iluminat (foto 17).
În fi nal, putem spune că, după o documentare amă-nunţită şi un studiu de cercetare mai detailat, la efectuarea restaurării s-a respectat principiul intervenţiei minime, absolut necesare şi s-au folosit materiale reversibile, com-patibile etc. Restaurarea este o decizie personală, specifi -că, bazată pe principiile domeniului şi experienţă profesi-onală, cu care restauratorul contribuie la prelungirea vieţii şi păstrării operei artistice (foto 18).13
Păstrarea şi protejarea obiectului
Dacă piesa va fi păstrată în depozit, propunem aşezarea ei într-o mapă din carton neacid, totodată, recomandăm menţinerea valorilor de temperatură constantă şi stabilă (15–18 ºC) şi o umiditate relativă de 45–50%. În afară de valorile menţionate mai sus, pentru conservarea obiectu-lui, în expoziţii este foarte importantă folosirea vitrinelor etanşe, a foliilor protectoare contra radiaţiilor UV şi o va-loare de 50 lux lumină.
Benedek Éva Restaurator hârtie
Muzeul Secuiesc al Ciucului 530132 Miercurea Ciuc Str. Cetăţii nr. 2.
Tel.: +40-266-311-727
E-mail: benedekeva54@gmail.com
12 Glutofi x 600 (metil-celuloză) adeziv, este un praf alb-gălbui, dar este comercializat şi sub formă granulată. Este solubil în apă, insolubil în alcooli şi alţi solvenţi organici. Prin uscare, formează o peliculă trans-parentă. Se foloseşte la fi xarea cernelurilor, pentru împrospătarea culo-rilor deteriorate, etc. Amestecat cu detergent, se foloseşte şi la curăţirea umedă a hârtiei. Kastaly Beatrix: Ragasztóanyagok a könyvkötésben, könyv és papírrestaurálásban (Adezivii folosiţi în procesul de restaura-re a cărţilor şi documentelor), Budapest, OSZK, 1991. pp.16–17.
13 Mulţumesc colegei mele Nagy Gyöngyvér, fotograf la Muzeul Secuiesc al Ciucului, pentru fotografi ile realizate.
TITLURILE FOTOGRAFIILOR Foto 1. Reghin.
Foto 2. Chimintelnic.
Foto 3. Hodoşoaia.
Foto 4. Înainte de restaurare.
Foto 5. Verso-ul piesei.
Foto 6. Desfacerea hârtiei învelitoare.
Foto 7. Fragmente de manuscrise Foto 8. Pete de mucegai, detaliu.
Foto 9. Fibre de plante – măriri de 40×.
Foto 10. Fibre de plante – măriri de 100×.
Foto 11. Calibrarea aparatului.
Foto 12. Balanţa digitală Mettler Toledo.
Foto 13. Curăţirea uscată a verso-ului documentului.
Foto 14. Curăţirea petelor închise.
Foto 15. Curăţirea umedă a manuscrisului.
Foto 16. Măsurarea grosimii hârtiei.
Foto 17. Completarea lipsurilor.
Foto 18. După restaurare.
Ce înţelegem prin papier maché? Obiecte realizate – pe de o parte – din pastă obţinută din fi bre de hârtie, liant şi materiale de umplutură, introdusă în mulaje negative sau – conform unei alte tehnici – piese realizate prin stratifi ca-rea bucăţelelor de hârtie cu ajutorul unui adeziv, în mulaje negative ori peste forme pozitive.
În Europa, mai precis în Italia, se realizau obiecte din papier maché deja în perioada gotic târziu-renaştere tim-purie: icoane în relief, cutii pentru obiecte sacre şi alte piese. Începând cu secolul al 18-lea s-au confecţionat din ce în ce mai multe tipuri de obiecte prin această tehnică:
în Anglia, alături de piese mai simple, găsim aplice, rame de oglinzi cu decor ornamental, candelabre; în Germania, tabachere, cutiuţe. Acestea sunt în mare parte capodope-re artizanale, piese valoroase, pcapodope-retenţioase, cu suprafeţe aurite, incrustaţii de sidef, pictate şi uneori lăcuite (foto 1–2).
Mulajele negative păstrate de meşteri după realizarea unor obiecte au oferit posibilitatea producerii obiectelor în serii mici1. În atelierele mai mari (de familie), s-a înce-tăţenit repede împărţirea sarcinilor, specializate pe diferi-te faze de lucru. La sfârşitul secolului la 18-lea se realizau în tehnica papier maché vaze, aplice, cutii de ceas, rame de tablou, ornamente decorative de masă şi de perete, bus-turi ale împăraţilor romani şi alte obiecte, cum ar fi copii ale unor statui clasice, de factură antică, la modă din acea perioadă, piese de mobilier, blaturi de mese, tăvi, cutii de bijuterii, tocuri, „copii” de picturi în relief. Piesele lăcuite sau decorate cu incrustaţii au fost realizate peste struc-turile cele mai fi ne, obţinute prin suprapunerea a 60–70 de straturi subţiri de hârtie. Ca material de bază s-a fo-losit hârtia din fi bre textile, adezivul fi ind în general pap din făină de secară2. O parte a obiectelor realizate în serie câteodată peste forme pozitive, dar în general în mulaje negative, au fost impregnate cu un vernis de ulei de in, ceea ce a consolidat obiectele, le-a conferit o mai mare rezistenţă la umiditate şi o duritate elastică (foto 3–4).
Până la pragul dintre secolele 18–19 s-a conturat me-toda fabricării şi utilizării papier maché-ului la scară lar-gă, respectiv la nivel industrial. S-a brevetat realizarea din
1 Obiectele realizate în mai multe exemplare, având o calitate identică, se vindeau mai ieftin, erau deci cumpărate de un public mai larg, fapt ce îndemna la realizarea a şi mai multor obiecte.
2 Este un material de bază accesibil oriunde, ieftin şi de calitate corespun-zătoare, care permite ulterior aplicarea unui tratament cu ulei de in.
papier maché a pereţilor interiori ai caselor3, magazine-lor sau navemagazine-lor, a elementemagazine-lor de mobilier, a banchetemagazine-lor pentru toate felurile de vehicule cu roţi, căruţe. În epoca victoriană (atât în Europa cât şi în America) au fost deose-bit de populare şi adecvate „modei de elită” obiectele mici realizate din pastă de hârtie şi liant, la fel ca şi stucaturile, piesele de mobilier, cutiile, paravanele, scaunele şi mesele maché obţinute prin tehnica stratifi cării.
Până la mijlocul, respectiv a doua treime a secolului al 19-lea, produse din papier maché erau confecţionate de meşteri, manufacturi şi fabrici (foto 5–6).
Până la sfârşitul secolului al 19-lea, situaţia s-a schim-bat radical; stilul Art Nouveau impunea forme noi, speci-fi ce, favorizând – atât în producţia artizanală cât şi în cea industrială – materiale tradiţionale prelucrate pretenţios.
Astfel – după aproximativ un secol – obiectele din papier maché au fost înlăturate de pe pieţele mari, în timp ce pro-ducţia lor – posibilă numai prin manoperă – a devenit din ce în ce mai scumpă. Pe de altă parte, ca urmare şi a situa-ţiei menţionate mai sus, anumitele tipuri de obiecte papier maché fabricate în serii mari s-au „degradat” în produse industriale, în timp ce la realizarea decorurilor arhitecto-nice, a stucaturilor, ornamentelor de pereţi s-a revenit la folosirea materialelor originale.
În fi nal, atunci când modifi carea chimică a unor mate-riale naturale (cauciuc, gume, răşini etc.), apoi prelucrarea industrială a materialelor, răşinilor sintetice a condus la producerea unor obiecte similare, la o calitate identică sau mai bună decât cele din papier maché, într-un timp mai scurt, cu forţă de muncă şi fonduri mai puţine, importanţa practică a tehnicii papier maché a dispărut.
Realizarea stucaturilor din papier maché
Arhitectura interioarelor utilizează tehnica papier ma-ché pentru realizarea stucaturilor, cornişelor, pilaştrilor şi a altor elemente similare, începând cu prima treime a secolului al 18-lea. Masa acestora a fost realizată întot-deauna din papier maché stratifi cat: din hârtie manuală din fi bre textile4 destinată acestui scop, colorată în albas-tru sau brun, respectiv roşiatic, încleiată cu pap din făină
3 În 1793, în Norvegia, lângă Bergen, se construieşte din papier maché o biserică. A persistat 37 de ani. A fost demolată în 1830, în locul ei fi ind construită o biserică de dimensiuni mari din piatră.
4 Pentru hârtia manuală colorată, destinată tehnicii papier maché, exista un impozit diferit faţă de celelalte produse din hârtie